Când eram micuț, țineam mândru balonul de sfoară…
Îl plimbam țantoș pe aleile parcului, pe trotuare sau stradă. .
Iar de lumea nu ma observa, ma întorceam să trec a doua oară …
Pentru ca simteam ca e important ca lumea balonul să vadă…

Azi sunt deja mare si baloanele sunt amintiri de demult…
Mâinile mele au lenevit sa se agațe de capatul a ceva atât de naiv
Azi nu mai cred că e important pentru ca sunt deja adult …
Si inocenta plimbări a murit când am încetat sa fiu expresiv

Dar totuși …acum port legat de degete frumosul de cer
Dumnezeu a coborât o raza și mi-a înodat-o de mână ușor. .
La capat ei pluteste soarele ca un măiestru in cerc de foaier…
Ca să trec pe la suflete sau cămine apăsate de tristețe și dor…


Acum ma întorc incaodata pe acol pe unde am trecut…
Scuturând de raza împletită bucățele de lumina buna și pace. .
Ca oameni ocupati, neobservand gest de curtoazie făcut …
Iubirea de soare si cer acuma poate le-o place. .

Și trec și iar trec…prin parcuri, pe trotuare și străzii …
fluturând ce mi s-a dat benevol din mare văzduh…
Ca sa se vadă din case, peste uluci din a lumii ogrăzii….
Ca umblarea mi insuflată de iubire și sfințită de Duh! …

Da merg și împart tuturor care vreau sa zboare spre infinit…
Că raza legată de mâna te atrage spre nemuririi mai mereu…
Că raza e palma aceea de Fiu ce-a fost răstignit …
Iar soarele in larg univers este bun Dumnezeu!

Amin!